Noile modificări ale Codului de procedură penală, reglementate odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 18/2016, au avut intenţia de a readuce pe făgaşul constituţionalităţii anumite prevederi procesuale, criticate atât de practicieni, cât şi de teoreticieni, imediat după 1 februarie 2014 şi declarate ulterior ca fiind neconstituţionale chiar de către Curtea Constituţională.

Astfel, prin art. II pct. 16 din OUG nr. 18/2016 au fost introduse alineate la articolul iniţial 111 Cod proc. pen., aflat în secţiunea a 3-a a Titlului IV – audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente.

Potrivit art. 111 alin. (9) Cod proc. pen., audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni se desfăşoară de îndată, iar, dacă acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii fără întârzieri nejustificate. În continuare, art. 111 alin. (10) Cod proc. pen. prevede că declaraţia dată de persoana vătămată în condiţiile alin. (9) constituie mijloc de probă chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale.

Prin urmare, audierea cu prioritate a persoanei vătămate se impune mai ales în condiţiile în care, de foarte multe ori, plângerile sunt redactate sumar, fiind nevoie de clarificări privind fapta săvârşită şi făptuitorul. Totodată, în contextul săvârşirii unor infracţiuni cu un impact emoţional puternic asupra persoanei vătămate, este posibil ca aceasta să se răzgândească ulterior şi să nu mai dorească detalierea faptei, audierea fără întârziere a acesteia putând duce la descoperirea celui vinovat cu o celeritate sporită.

În concluzie, considerăm că regula prevăzută de art. 111 alin. (10) Cod proc. pen. încalcă dreptul la apărare instituit atât de normele constituţionale, cât şi de cele europene, şi, implicit, dreptul la un proces echitabil.