Tribunalul Dolj a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să interpreteze dacă prevederile din Codul Consumului din 2004, Ordonanța 21/1992 privind protecția consumatorilor și Legea 289/2014 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum, se circumscriu obligației legale a băncii de a informa consumatorul, în faza precontractuală, privind riscul ratei de schimb valutar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să stabilească şi dacă dispoziţiile art. 1578 din Codul Civil de la 1864, ce consacră principiul nominalismului monetar sunt aplicabile într-o cauză în care se susţine că deşi creditul a fost contractat în franci elveţieni, reclamanta nu a avut posibilitatea de a retrage creditul contractat în moneda acordată, deoarece moneda nu există la momentul tragerii creditului decât scriptic.

De asemenea, ÎCCJ se va pronunţa şi în privința interpretării Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, în sensul în care instituțiile bancare sunt obligate sau nu să introducă în contract o clauză clară și inteligibilă privind riscul valutar.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua o hotărâre importantă privind împrumuturile în franci elvețieni, care va fi obligatorie pentru toate instanțele.