Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) nu are obligaţia de a se pronunţa în principiu asupra admisibilităţii unor forme de elemente de probă – cum ar fi probele obţinute în mod ilegal cu privire la dreptul intern, dar trebuie să examineze dacă procedura, inclusiv modul de obţinere a probelor, a fost echitabilă în ansamblu așa cum cere art. 6 § 1 din Convenție.

Conform CEDO, nu pot fi utilizate:

Probele obținute prin rele tratamente asupra acuzatului sau martorilor

Folosirea într-o procedură penală a unor elemente de probă obţinute printr-o măsură considerată contrară art. 3 ridică îndoieli serioase referitoare la echitatea procedurii, chiar dacă faptul că au fost admise ca probe nu a fost decisiv pentru condamnare.

Mărturisirea făcută la primul interogatoriu la poliție, în lipsa avocatului

Pentru ca dreptul la un proces echitabil să rămână suficient de ”practic și efectiv”, articolul 6 § 1 cere ca accesul la un avocat să fie acordat de la prima interogare a bănuitului de către poliție, cu excepția cazului când se demonstrează, în lumina circumstanțelor specifice ale fiecărui caz, că există motive întemeiate de a restricționa acest drept.

Probele obținute ca urmare a provocării din partea poliției

În cazul în care un acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni, instanțele judecătorești trebuie să examineze minuțios materialele dosarului, fiindcă pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție toate probele obținute ca urmare a provocării de către poliție trebuie să fie excluse.