Momentul până la care poate interveni împăcarea părţilor

images (1)

Conform art. 159 alin. (3) C.penal, împăcarea părţilor produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi aceasta trebuie să aibă loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.

Tocmai aceste dispoziţii au făcut obiectul sesizării Curţii Constituţionale prin care se solicită constatarea constituţionalităţii/neconstituţionalităţii limitării momentului până la care poate interveni împăcarea părţilor.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 214/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 407/30.05.2016 s-a soluţionat această problemă de aplicare a legislaţiei.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

Se susţine că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora împăcarea produce efecte dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei, încalcă principiile constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac.

Se arată că, potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 21 din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Câtă vreme dreptul persoanelor de a se împăca este limitat în timpul judecăţii până la un anumit moment, înseamnă că se îngrădeşte exercitarea acestuia.

Limitarea modalităţii de stingere a acţiunii penale prin împăcare, până la citirea actului de sesizare a instanţei, încalcă şi prevederile art. 24 din Constituţie care garantează dreptul la apărare, întrucât inculpatul nu poate să formuleze apărări în sensul de a intenţiona împăcarea cu persoanele vătămate. Dreptul şi interesul persoanelor vătămate de a urmări obţinerea imediată a reparării prejudiciului sunt încălcate, de asemenea, prin limitarea temporală. În concluzie, împăcarea trebuie să nu fie limitată în timp şi să fie posibilă până la rămânerea definitivă a hotărârii, aşa cum până la acel moment inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie.

Motivarea Curţii

Curtea a statuat faptul că, reglementarea de către legiuitor a termenului citirii actului de sesizare a instanţei, ca ultim moment în care poate interveni împăcarea, este pe deplin justificată prin finalitatea urmărită. Potrivit jurisprudenţei Curţii – Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, este un atribut al statului limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţii de exercitare abuzivă a acestui drept, iar instituirea de către legiuitor a unor termene procesuale asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire.

Concluzii

Analizând cele de mai sus, limitarea momentului până la care poate interveni împăcarea părţilor nu aduce atingeri dispoziţiilor constituţionale şi nu constituie o nedreptitate, ca urmare Curtea a respins această excepţie.

Împăcarea părţilor se dispune doar dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu. Prin urmare acesta este atributul exclusiv al statului, iar acesta poate condiţiona producerea efectelor împăcării.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Drept penal și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s