Propunere de modificare a Codului muncii

muncaMinisterul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a lansat în dezbatere publică Proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cursul anului 2015 Curtea Constituțională a adoptat două decizii de neconstituționalitate care privesc dispoziții ale Legii nr. 53/2003-Codul muncii, astfel că a fost necesar elaborarea acestui proiect.

Prin proiectul de Ordonanță de urgență se abrogă dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi, și se modifică și se completează art. 60 alin. (1) lit. g), ceea ce va duce la asigurarea stabilității locului de muncă în condițiile și limitele constituționale, precum și la realizarea unor garanții legale împotriva eventualelor acţiuni ale angajatorilor de natură să împiedice exercitarea mandatului de către reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor. Propunerile care vizează protecția reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor prevăd interzicerea concedierii acestora pe durata exercitării mandatului precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.

Textul propus pentru modificarea și completarea art. 60 alin. (1) lit. g) a fost supus analizei Curții Constituționale care s-a pronunțat asupra constituționalității sale prin Decizia nr. 24/2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 9 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003. Prin această decizie Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 223 alin. (2) în forma existentă înainte de modificările și completările aduse de Legea nr. 40/2011, instituie o măsură de protecție a mandatului exercitat de reprezentanții aleși în organele de conducere a sindicatelor, având deci caracterul unei garanţii legale împotriva eventualelor acţiuni de constrângere, de şantaj sau de reprimare, de natură să împiedice exercitarea mandatului. Aceste măsuri de protecţie nu constituie discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie, liderii de sindicat aflîndu-se într-o situaţie diferită de cea a celorlalţi salariaţi, iar protecţia lor legală este nu numai justificată, dar şi necesară.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Legislatia muncii, Ştiri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s