Cod roşu: apele au ieşit din matcă. Oficialităţile? Umblă cu pluta!

floodDe la o vreme ne-am deprins de minune să tragem barca pe uscat! Şi aşa de bine ne-am specializat, încât am uitat cum se foloseşte ambarcaţiunea, la inundaţii. Poate şi fiindcă (b)arca noastră n-are un Noe isteţ, patriot, cu suficiente idei de succes pentru a naviga către prosperitate şi a ocoli furtunile.

Pentru perioada 2010-2035, s-a elaborat un program legislativ menit să precizeze un mod de abordare a protejării bunurilor şi cetăţenilor faţă de inundaţii. E vorba despre HG 846/2010 pentru aprobarea Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung. Cetăţenii au putut afla de existenţa sa de pe orice portal juridic, la vremea adoptării. Au trecut patru ani de atunci! Parte din măsuri au fost puse-n practică.

Efectele? Urmare a ploilor abundente de aprilie, apele au năvălit iarăşi, potop, peste localităţi din Ialomiţa, din Teleorman… şi nu numai. Sute de case deteriorate! Să fii condamnat să locuieşti într-o casă cu pereţii umezi? Boală curată!

Paguba se mai repară. Se strămută gospodăria… Dar ce te faci cu victimele, cu dispăruţii? Cu mama al cărui singur copil a fost ucis de râul furios! Cu micuţii rămaşi fără tată…

Nu-i vorba despre fatalitate sau destin! Pentru că unele dintre aceste tragedii puteau fi prevenite! Să grăim necenzurat! În măsura în care se puteau evita aceste nenorociri, iar cineva anume nu a luat măsurile fixate de lege, atunci cineva-ul acela ar trebui să răspundă!

Aaaa, scuzaţi! Trăim în România. Aici toţi sunt făr’ de vină. Protecţia civilă e la pământ? Aşa a vrut Divinitatea! Au fost străpunse digurile, pentru ca unii să aibă heleşteele pline ochi? Aşa-i karma!

Populaţia bărbătească a satului stă semeaţă în faţa birtului, degustând vodka ieftină, dar jandarmii luptă cu puhoaiele înfuriate, cu apa până la piept. Asta-i datoria lor. Da? De când? De când nici ţăranul român nu mai e ce-a fost pe când ţinea piept greutăţilor, curajos şi harnic!

În strategia menită a preveni tragediile şi daunele, pe care şi-un blajin pârâiaş le poate crea atunci când apele-şi ies din matcă,  s-au stabilit, ca scopuri: gospodărirea optimă a albiilor, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană (ce ne facem cu sutele de locuinţe construite-n mijloc de zonă inundabilă?!), protecţia naturii, dezvoltarea silvică (despăduriri masive = grave inundaţii), protecţia infrastructurii (inclusiv drumurile pe care maşina rămâne înţepenită-n craterul plin cu apă) şi protecţia individuală (viaţa cetăţeanului nu-i pe primul loc?).

Să ne amintim… Era odată, în R.S.R., un preşedinte omniprezent: la strânsul recoltelor, după cutremur sau după inundaţie. Mai bine-şi vedea de atribuţiile prezidenţiale!

Fantomele istoriei ne bântuie. Şi politicienii actuali se implică… identic! Au pus, politrucii noştri, ţara pe picioare. Mai nou, toată lumea-i mulţumită de salarizare! S-a rezolvat şi problema egalităţii de şanse.

După atâta muncă şi jertfă a propriilor interese, bravele noastre oficialităţi şi-au încălţat cizmele de cauciuc şi-au pornit, în duduit de elicopter militar şi-n anemic plescăit de vâsle, către casele sinistraţilor.

La vreme de potop…

Tot conform Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii, în rândul activităţilor preventive intră realizarea de baraje, diguri şi consolidări de maluri. Au trecut 4 ani de la aprobarea Strategiei şi tot se inundă zeci de sate. Nu vi se pare că-i „ceva putred în Danemarca”?

Mai intră şi controlul utilizării albiilor minore, realizarea de sisteme de avertizare, delimitarea zonelor de risc, întreţinerea infrastructurii de protecţie. Ne pricepem minunat la distrus, puţin la menţinut, deloc la construit.

Am avut, odată, şi-un sistem de irigaţii, care, printre altele, prelua parţial surplusul de apă din râuri! Am avut… Tot la activităţi preventive intră şi educarea populaţiei. Avem o populaţie educată! Armata face diguri, armata deszăpezeşte. Sătenii noştri? Sunt stâlpi de cârciumă!

Paza bună n-a făcut să treacă primejdia rea? Apele s-au dezlănţuit? Ar trebui să se treacă la măsurile de management operativ. Datele ar trebui colectate în timp real! Le colectăm, dar depinde şi cum le folosim. Cum le folosim? Vezi mediatizatul accident, cu avionul sanitar păbuşit în Apuseni!

Ar trebui detectate riscurile de formare a unor noi viituri şi de a prognoza propagarea lor. E necesară avertizarea localnicilor şi organizarea reacţiei autorităţilor şi populaţiei! Nimeni nu observă că între autorităţi şi populaţie persistă, de ani buni, o barieră de gheaţă şi o prăpastie?! Nu îngrijorează pe nimeni neîncrederea cetăţenească acordată autorităţior (centrale şi locale)?

De asemenea, în caz de inundaţie ar trebui activate instituţiile operaţionale şi asigurarea de resurse (umane, financiare, materiale) la nivel judeţean, pentru intervenţia operativă. După dezastru, mulţi viteji se arată… la faţa locului!

Dar populaţia afectată nu se bucură mereu de mare sprijin, în direcţia reconstrucţiei caselor avariate (să reziste măcar până la următoarea inundaţie!).

După fiecare viitură, se vor reconsidera, conform HG 846/2010, zonele de vulnerabilitate. De ne-am alege cu învăţătura de minte, tot ar fi ceva. Dar nu câştigăm nici măcar experienţă, adică „mintea românului cea de pe urmă”!

În acord cu Directiva 60/2007/CE („Directiva Inundaţii”), au fost realizate, cu costuri însemnate de timp şi de bani, hărţi de hazard şi de risc la inundaţii. Acum, noi ştim precis unde s-ar putea ivi inundaţii grave, atunci când ploile se abat zile-n şir asupra ţării.

Ştim! Şi la ce ne foloseşte?! În teritoriu se bate pasul pe loc. Satele expuse sunt cotropite de ape la fiecare 3-5 ani. Morţii şi dispăruţii îi trecem la statistici. Şi-aşa viaţa merge mai departe!

Dar dacă n-ar fi inundaţii, unde şi-ar mai face politicienii campanie electorală pe banii noştri, recâştigându-şi votanţii şi sărind din barca pneumatică direct în pridvorul sinistratului?

Politicianul spune două-trei vorbe (şi-acelea neinspirate, lipsite de empatie!). Apoi trece mai departe, în barca pe care o tractează jandarmii şi pompierii, precum delfinii lui Neptun, prin apa adâncă… până la glezne. Pe vremea Răposatului militarul ţinea loc de sapă… Acum ţine şi loc de vâslă!

Cizmele imaculate ale domnilor politicieni coboară anevoie din barca pneumatică. Ei cer bărci mai mari, spunând că-s prea grei (trăiţi bine)! Mai bine luau straşnic în mâini cârma ţării şi ne aduceau la liman.

Mai bine vegheau la aplicarea strategiilor antiinundaţie decât să meargă acum cu pluta, din sat în sat!

Acest articol a fost publicat în Administratie publica - institutii publice, Articole, Curat murdar, Politic, Protectia mediului și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cod roşu: apele au ieşit din matcă. Oficialităţile? Umblă cu pluta!

  1. adolf zice:

    mare adevar spusei…………..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s