Recunoştinţa pentru foştii ostaşi. Cum o măsurăm?

soldierNu poate fi vorba despre o ţară care pune preţ pe dreptate şi justiţie atunci când, prea adesea, persoane infame sunt elogiate şi ţinute în capul mesei, iar eroii care au luptat pentru binele tuturor primesc doar rămăşiţele ospăţului!

Încă din 1994, în România există o Lege (nr. 44) privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, prin care acestor categorii li se acordă unele facilităţi, cam neînsemnate prin comparaţie cu suferinţele experimentate şi pierderile trăite de către aceşti oameni.

Prea mulţi dintre cei ce se declară “mândri că sunt români”, la zile mari şi pe timp de pace, (pentru a mai cuceri câteva voturi), uită că o mulţumire şi un sprijin real, oferite acum foştilor combatanţi, preţuiesc mai mult decât trei salve de puşcă trase în aer şi o coroană ce va fi depusă în faţa unui monument funerar.

Dacă am pricepe ce înseamnă cu adevărat jertfa lor, fiecare dintre noi ar nutri sentimente dintre cele mai alese faţă de luptătorii ce au clădit, din propriile trupuri, un zid în faţa cotropirii şi silniciilor. Statul român, ca gestionar al resurselor publice, e dator să materializeze această recunoştiinţă, să o transpună în concret.

 S-a mărit ajutorul anual cuvenit veteranilor

Atâta vreme cât vor mai exista foşti luptători pentru “apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României” ce se zbat în lipsuri materiale şi, la fel de grav, în uitare, vor persista motive de îndoială că noi, ceilalţi, merităm sacrificiul lor.

Nu demult, în „Monitorul Oficial” nr. 710/2013 a văzut lumina tiparului Hotărârea Guvernului 872/2013 privind stabilirea cuantumului ajutorului anual pentru acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei electrice şi energiei termice pentru nevoi casnice, cuvenit veteranilor de război şi văduvelor de război, precum şi accidentaţilor de război în afara serviciului ordonat.

Fiecare veteran de război, văduvă de război sau accidentat de război ce a suferit o infirmitate din cauza acţiunii mijloacelor de luptă ale armatelor inamice (la momentul respectiv), va fi beneficiarul unui ajutor de 265 lei de persoană.

Acest ajutor se acordă pentru întreg anul 2013. Şi anul trecut s-a aprobat o astfel de formă de susţinere, însă suma era ceva mai mică, de doar 230 de lei!

Toată lauda pentru cei ce-au mărit cuantumul ajutorului anual (ori l-au mai actualizat conform inflaţiei!), dar atunci când vrei să răsplăteşti pe cineva sau să compensezi o serie de tragedii trăite, ar trebui să te preocupe ca, nu cumva, prin derizoriul valorii darului tău, să îl ofensezi pe beneficiar.

Oare doar atâta merită omul ce şi-a pierdut ani întregi, dintre cei mai productivi şi mai frumoşi ai vieţii, prin zloată de tranşee, văzându-şi camarazii de arme dându-şi ultima lor suflare, în condiţiile în care costurile actuale ale utilităţilor le ajung din urmă, cu paşi grăbiţi, pe cele din UE?

Suma acordată prin HG 872 e destinată a servi la plata unei părţi din chirie, din energia electrică ori termică (pentru nevoi casnice). Prevederile art. 2 din HG 872/2013 nu reprezintă deloc noutăţi legislative, dar ele ne lămuresc de unde vor proveni banii alocaţi veteranilor, văduvelor şi răniţilor non-combatanţi.

Atât sumele datorate, în cuantum egal pentru toate categoriile menţionate, cât şi cheltuielile ocazionate de înmânarea lor vor fi suportate de la bugetele MApN, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, MAI şi SRI.

Unde e justiţia? Cine merită mai mult, veteranul sau torţionarul?

Chestiunea recompensării serviciilor cetăţeanului merituos de către stat este una cam bizar abordată, pe la noi! Pentru a pricepe aceasta trebuie să fi ascultat povestirile foştilor combatanţi din cel de-al doilea război mondial.  Îţi vei da seama că tot ce li s-a oferit şi li se mai oferă, prin Legea 44/1994, puţinilor veterani ce mai trăiesc (majoritatea nonagenari) este revoltător… de nesatisfăcător. Insuficient prin raportare la ce?

Astăzi iese la iveală, dezamăgitor de tardiv în ceea ce priveşte ideea de justiţie, o mare parte dintre ororile săvârşite prin închisorile comuniste în “obsedantul deceniu” (anii ’50).

Indignarea nu ezită să se facă simţită când afli că gradaţii care le-au comis sau permis au pensii de 10 ori mai mari decât cei ce şi-au irosit tinereţile şi şi-au riscat vieţile în misiuni de luptă desfăşurate-n linia întâi sub focul necruţător al unui duşman superior ca număr şi înzestrări.

Avem torţionari cu pensii de câte 5-6.000 de lei împotriva cărora, mai ieri, a fost demarată acţiunea penală ! Avem şi veterani de război răsplătiţi cu 300 de lei lunar pentru cei 2-4 ani petrecuţi pe front, sub grindina ucigătoare de plumb. Unde-i dreptatea? Şi unde-i justiţia? Ştie statul nostru să le împartă aşa cum trebuie?

Prin Legea 44/1994 veteranii de război au primit dreptul de a efectua 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 de călătorii simple, în decursul unui an calendaristic, la clasa I pe calea ferată, dacă au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război.

În schimb, veteranii de război care au primit drept recunoaştere doar “Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945”, cei nedecoraţi, precum şi văduvele de război au dreptul, într-un an calendaristic, la 6 călătorii interne gratuite, dus-întors, sau la 12 călătorii simple pe calea ferată.

Legea 44 are şi o prevedere într-o anume măsură discriminatorie: generalii şi ofiţerii călătoresc, pe tren, la clasa I, iar alţi veterani de război (mulţimea celor nedecoraţi!) trebuie să se mulţumească cu câte un loc la clasa a II-a.

De parcă ostaşii, decoraţi sau ba, n-ar fi fost în acelaşi cumplit măcel! Oare “vulgul” de la clasa a II-a e prea deranjant pentru vreun bătrân ofiţer care-a văzut în viaţă destule şi-a trecut prin război?! Greu de crezut ! Dar aşa a apreciat legiuitorul că-i poate gratifica în plus pe ostaşii ce s-au remarcat ori au avut răspunderi în plus.

Veteranii de război ce locuiesc la sat mai au şi dreptul, anual, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată, sau la 12 călătorii interne gratuite, dus-întors, pe căile fluviale.

Ca să aibă acces la aceste facilităţi, veteranilor de război şi văduvelor de război li se vor elibera legitimaţii de transport tip card, personalizate cu numele şi codul numeric personal ale fiecărui beneficiar!

Statul a dat, Statul a luat! Câteodată el încalcă legea mai abitir ca oricine. Cum, uneori, statul este şi cam rău platnic, astă-vară cei de la federaţia operatorilor de transport au decis că, din partea lor, veteranii de război nu vor mai putea beneficia de gratuitate în ceea ce priveşte călătoriile cu autobuzul între judeţe.

Hotărârea respectivă a fost motivată prin faptul că de luni de zile statul nu a mai achitat contravaloarea tichetelor de călătorie provenite de la foştii ostaşi, astfel că s-au adunat datorii de zeci de milioane de lei faţă de transportatori, ce au rămas în pierdere. Încă o dovadă de recunoştinţă! Iată cine dă startul la încălcarea legii. Statul nostru!

Vinovaţii ar trebui făcuţi răspunzători în justiţie.

Alte “mari” avantaje

Conform Legii 44, veteranii de război mai au şi alte beneficii, care dau bine pe hârtie dar care sunt puse în practică în mod diferit. Astfel legea mai prevede şi o anume întâietate la repartizarea şi închirierea locuinţelor din fondul locativ de stat.

Atât veteranii cât şi văduvele de război şi-au putut cumpăra, dacă au dorit şi dacă şi-au permis, locuinţele din fondul locativ de stat deţinute cu contract de închiriere. Chiar dacă-au reuşit să le cumpere, sigur banii n-au provenit din indemnizaţia de veteran, având în vedere valoarea acesteia!

Veteranii au mai primit şi o scutire de la achitarea taxelor şi impozitelor locale. Cât priveşte impozitul pe teren, a fost introdusă o limită: suprafaţa deţinută să fie de până la 5 hectare. Probabil veteranii care posedau mai mult de-atât au fost clasaţi deîndată printre chiaburi de către autorii textului legislativ.

Printre “avantajele” conferite veteranilor de război s-au mai numărat şi: scutirea parţială sau totală a plăţii abonamentului pentru un singur post telefonic, oferirea a 4 metri cubi de material lemnos (sau echivalentul în cărbune) destinat încălzirii (pentru marii mutilaţi de război) ori gratuitatea asistenţei medicale în instituţiile medicale de stat şi asigurarea de medicamente gratuite, atât în tratamentele ambulatorii, cât şi pe timpul spitalizării.

Dar oricât de citeţ ar fi înscrisă gratuitatea serviciilor medicale în textele de lege sau în noutăţile legislative, unii medici pur şi simplu nu mai “funcţionează” dacă nu simt în buzunar, pe parcursul consultaţiei, foşnetul bacşişului. Pentru un tratament de succes e necesar un « mic stimulent ». Iată iarăşi un prilej unde justiţia, sesizată să se pronunţe, ar avea de spus cel puţin un cuvânt!

Se mai acordă şi bilete de tratament gratuite în staţiunile balneoclimaterice, pe baza reglementărilor stabilite de către MApN, MAI, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii. Nu au prea multe avantaje, veteranii noştri. Dar faţă de alte categorii, mult mai vocale şi mai revendicative, ei n-au ieşit în piaţă să-şi ceară drepturile.

Azi, stagiul militar obligatoriu e de domeniul istoriei. La război însă e altfel: nu contează ce vrei tu, simplu recrut! Pe nimeni n-a interesat, niciodată, dacă vetaranii au vrut sau nu să-şi jertfească anii tinereţii pe altarul patriei. Au fost însă obligaţi să participe la carnagiul colectiv, declanşat de lăcomia patologică şi delirul megaloman vădit de către un oarecare Hitler sau Stalin.

Dar oşteanul român, admirat de către cei mai mari strategi ai lumii, şi-a făcut datoria din plin, întotdeauna, deşi hrana, îmbrăcămintea şi armamentul său au fost mai mereu sub standardele de dotare ale vremii!

Un trai decent, nu onoruri militare întârziate!

Patria mamă şi mai-tinerii săi cetăţeni, netrecuţi prin război, prin prizonierat, prin deportări şi abuzuri, rareori se mai gândesc la suferinţele din tinereţe ale bătrânilor. “Aşa au fost vremurile”, spun ei, cu superficialitate. Sau: “fiecare generaţie îşi duce crucea. Aşa le-a fost dat!”

Dar dacă, prin absurd, ni s-ar cere şi nouă, astăzi, să devenim candidaţi la sacrificiul suprem ? Dacă am fi chemaţi din nou la oaste şi trimişi în război, pe meleaguri străine, după o instrucţie de două- trei săptămâni, aproape neînarmaţi şi precar echipaţi?

Şi dacă, supravieţuind unor cumplite încercări, am remarca la întoarcere, că modul de manifestare a recunoştinţei celor de acasă şi a statului ce ne-a trimis la luptă, pendulează între zgârcenie, neglijenţă şi desconsiderare? Ce am simţi?

La 1 Decembrie fiecare localitate îşi numără, adesea pe degete, veteranii de război, cu prilejul festivităţilor organizate cu prilejul Zilei Naţionale. De la an la an bătrânii noştri ostaşi sunt tot mai puţini.

Totodată, parlamentarii noştri – numeroşi, împliniţi la trup şi dornici de căpătuire – îşi inventează şi autoconferă periodic drepturi şi privilegii la care vetaranii de război nici n-au visat.

Dacă ar fi cu adevărat justiţie, ar apărea reglementări care să arate mai multă stimă faţă de foştii luptători, spre a le alina bătrâneţile şi a le dovedi că inflaţia nu a depreciat până şi capitalul de respect de care e vrednic sacrificiul lor!

Acest articol a fost publicat în Articole, Curat murdar, Nedreptate, Pensii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s