Statul român ne supune la cea mai grea povară fiscală din Europa

imagesConform datelor Băncii Mondiale şi ale Comisiei Europene, care contrazic situaţia roz în fiscalitate prezentată de premierul Victor Ponta, statul român îşi supune contribuabilii uneia dintre cele mai mari poveri fiscale din Europa.

«Noi nu putem fi aici El Dorado pentru toată lumea. (…) Avem cea mai mică taxare, cu excepţia Bulgariei». Mesajul transmis de premierul Victor Ponta Consiliului Investitorilor Străini, după ce aceştia au protestat faţă de introducerea unor noi taxe şi majorarea altora, este demolat de realitatea înfăţişată de toate statisticile comparative ale fiscalităţii din regiune. România nu doar că nu are a doua cea mai mică rată de taxare din Europa, dar se situează chiar în plutonul fruntaş al celor mai împovărătoare regimuri fiscale din regiune.

Afirmaţiile premierului sunt false chiar şi privitor la nivelul cotei unice de impozitare a veniturilor şi profiturilor, de 16%: acesta este mai mare nu doar doar decât cel impus în Bulgaria, existând şi alte state europene, puţine e drept, cu cote mai reduse.

Impozitarea terenurilor este singurul capitol la care România are o fiscalitate evident mai redusă decât celelalte state europene. Restul taxelor şi impozitelor, în special cele pe muncă, duc povara totală a fiscalităţii chiar peste media celor mai bogate state, din OECD. Conform calculelor Băncii Mondiale, pentru o firmă românească rata totală de taxare (incluzând impozit pe profit, taxe pe muncă şi alte impozite) ajunge aproape de 43% din profit. Media OECD este de 41,3%. Statul înghite, prin diverse taxe şi impozite, mult mai puţin din profitul companiilor chiar şi în economii foarte bogate. Doar câteva exemple: Marea Britanie, cu 34%, Elveţia, cu 29,1%, dar şi statele nordice – 27% în Danemarca, 39,8% în Finlanda sau 40,7% în Norvegia.

Taxele şi impozitele principale nu sunt însă singurele costuri impuse de stat de care contribuabilii trebuie să ţină cont. Un amplu registru al taxelor şi tarifelor nefiscale datorate bugetului central, dar şi multe alte alte taxe şi tarife datorate primăriilor fac viaţa grea companiilor şi persoanelor fizice de fiecare dată când au nevoie sau sunt obligate să obţină o autorizaţie, un aviz sau să suporte costul unui control al autorităţilor. Spre exemplu, pentru Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sunt prevăzute 19 taxe şi tarife de autorizare. Un producător de echipamente electrice şi electronice datorează 500 de lei doar ca să se înregistreze. Obţinerea evaluării unui impact asupra mediului presupune plata a 100-2.000 de lei, în funcţie de proiect, iar pentru a parcurge proceduri de emitere a avizului de mediu pentru planuri si programe, în diverse etape, tariful e de 500 – 2.500 lei.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fiscalitate - taxe si impozite, Ştiri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s