Un simbol nedreptăţit – Odiseea reabilitării Cazinoului din Constanţa

CazinoulCTRomânii au marele „talent” de a-şi uita valorile şi de a-şi neglija simbolurile. Scuze se găsesc de fiecare dată şi mai mereu sunt legate de banii puţini. Chiar şi atunci când nu aceasta este cauza principală.
Printre simbolurile româneşti profund nedreptăţite se numără şi Cazinoul din Constanţa, mărturie valoroasă a arhitecturii anilor 1900, cel mai important edificiu public construit în stilul Art Nouveau. Inaugurat în august 1910 şi cu o istorie agitată de peste 100 de ani, Cazinoul a fost abandonat în ultimele decenii şi lăsat pradă degradării. Deşi este un monument istoric de categoria A (de importanţă naţională)…

Dincolo de impactul emoţional, nu poţi să nu te întrebi:
De ce se întâmplă asta cu Cazinoul din Constanţa?
De ce a ajuns una dintre cele mai hulite clădiri din România?

Nimeni nu mai vrea să îşi lege numele de el, nimeni nu e dispus să investească în  reabilitarea sa. De ani buni, este pasat de la o autoritate la alta şi tratat cu aceeaşi cruntă indiferenţă.

Ce era odată…

După inaugurarea sa în 1910, Cazinoul din Constanţa a devenit unul dintre stabilimentele de acest gen cele mai apreciate din Europa. Împătimiţii jocurilor de noroc veneau aici din toate colţurile lumii. Dovadă a succesului său stă ridicarea de către Baronul Edgar de Marcay (care avea cazinoul în concesiune), a Hotelului Palace, unde se cazau clienţii de lux ai stabilimentului. Era o afacere prosperă şi o construcţie de referinţă pentru constănţeni.

Istoria sa nu a fost niciodată fără obstacole, dar a reuşit să supravieţuiască, chiar dacă a trecut peste două războaie. A mai avut parte de renovări importante în anul 1937 (la care a contribuit însuşi proiectantul Daniel Renard) şi în anul 1951 (prin munca a 100 de deţinuţi politici de la penitenciarul Poarta Albă).

Modernizările ulterioare i-au consolidat farmecul şi au prezervat amenajările deosebite din interior. Cine l-a văzut în perioada lui de glorie nu va uita vreodată ornamentele, picturile murale, scările impresionante, candelabrele strălucitoare, finisajele marca Daniel Renard.

Ce este acum…

O ruină. Cu pereţii scorojiţi, geamurile sparte, acoperişul înţesat de găuri, podelele fărâmate. Vara mirosul dinăuntru este greu, de mucegai umed, iarna şuieră vântul prin ferestrele lipsă. Ornamentele de lux care altădată încântau ochiul, sunt acum distruse şi produc tristeţe şi revoltă vizitatorilor.
Dacă ai ajuns în Constanţa, aproape sigur ai trecut şi tu pe lângă acest edificiu şi, aşa deteriorat cum este, tot ţi-ai dorit să îi faci poze sau te fotografiezi în preajma lui. În cazul în care ai curaj, poţi păşi printre ruinele din interior. Pentru că, după ce a stat mai mulţi ani sub lacăt, în 2011 a fost redeschis pentru vizitare. Vara trecută, sute de persoane şi-au luat casca de protecţie de la intrare şi au pornit într-o aventură riscantă printre moloz şi ziduri crăpate. Cei mai în vârstă, care au apucat să îl vadă în măreţia sa, se simt profound mâhniţi de ce a ajuns. Pentru tineri, nu are probabil cine ştie ce semnificaţie.
La fel de îmbătrânită şi degradată este şi faleza de aici, unde proaspetele mirese constănţene îşi riscă tocurile încălţărilor elegante pentru a avea amintiri din cea mai frumoasă zi din viaţa lor.

Cronica unei renovări eşuate

Cazinoul a fost restaurat ultima dată în anul 1986 de un colectiv de artişti plastici care au executat lucrări de pictură baroc-frescă, stucatură, vitralii. Cu aceeaşi ocazie, s-ar fi făcut şi reabilitări la structură. După 1989, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte edificii, a cam fost dat uitării. În lipsa lucrărilor de întreţinere, starea sa s-a agravat de la an la an.
Polemicile stârnite pe seama reabilitării sale nu au dus la nimic concret – să fie vândut, să fie concesionat, să fie renovat cu fonduri publice… pentru toate alternativele s-au găsit argumente pro şi contra.
Dar ce folos?
Câteva repere ale odiseei reabilitării din ultimii cinci ani:

▪ În 2007, firma Queen Leisure International a început negocierile cu autoritatea locală pentru concesionarea Cazinoului pe 49 de ani, cu posibilitate de prelungire. S-a stabilit o redevenţă de 140.000 euro pe an şi o primă etapă de investiţii, estimată la 9 milioane de euro. Imobilul urma sa fie reabilitat complet, modernizat la standarde occidentale şi redeschis jocurilor de noroc în 2010. Deşi înţelegerea a fost parafată, Cazinoul şi-a aşteptat în zadar reabilitarea.

▪ În 2008, existau încă premisele că proiectul va fi pus în aplicare. Se vorbea de 25 de mese de joc, 250 de slot machines, două restaurante cu specific franţuzesc şi asiatic, terase, baruri, sală de spectacole şi evenimente. Christophe Herbert, arhitectul care urma să se ocupe de lucrare, declara că va păstra toate elementele de Art Nouveau prin care se identifica şi va aduce în plus elemente contemporane pentru a imprima un caracter specific. Marea renovare anunţată nu mai are loc, ba mai mult, se aude că firma Queen Leisure International ar fi dat faliment.

▪ Cert este că, după patru ani în care s-au făcut doar câteva lucruri (precum consolidarea cupolei cu profiluri din fier şi conectarea la reţeaua de gaze), proiectul a fost abandonat.

▪ În vara lui 2010, primarul Constanţei, Radu Mazăre, anunţa că poartă discuţii cu reprezentanţii diplomaţiei chineze în vederea găsirii unor investitori din Asia, interesaţi să cumpere Cazinoul. Potrivit lui Mazăre, trei companii din China îşi arătaseră deja disponibilitatea de a achiziţiona cazinoul pentru reabilitare şi reintroducerea în circuitul turistic.

▪ Pe 15 august 2010, Cazinoul din Constanţa îşi sărbătorea centenarul tot în ruină. Administraţia locală se afla la a doua încercare de a concesiona clădirea unor investitori străini serioşi.

▪ În luna mai 2011, primarul municipiului Constanţa afirma că doreşte să vândă Cazinoul, după ce a încetat contractul cu firma care concesionase acest obiectiv în urmă cu patru ani.

▪ În iulie 2011, Radu Mazăre declara la o dezbatere legată de situaţia Cazinoului că este dispus să dea această clădire contra unui leu Ministerului Culturii şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru că primăria nu are bani de investit în reabilitarea şi modernizarea sa.

▪ În august 2011, se dovedea că nu numai autorităţile sunt total dezinteresate de reabilitarea Cazinoului, ci şi constănţenii. Aceştia nu au donat nici un leu în contul deschis pentru salvarea clădirii de către iniţiatorul campaniei „100 de zile pentru 100 de ani”, consilierul local PNL Ovidiu Cupşa.

▪ În septembrie 2011, Guvernul aproba cererea ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului de la acea dată, Elena Udrea, de a prelua Cazinoul la MDRT pentru a fi renovat. Urma apoi să fie predat în administrarea Primăriei Constanţa, cu obligaţia acesteia de a-l păstra în circuitul public.

▪ În martie 2012, MDRT anunţa că CNI (Compania Naţională pentru Investiţii) a demarat procedura de licitaţie restrânsă pentru întocmirea fazelor de proiectare şi execuţie lucrări aferente obiectivului de investiţie „Consolidare şi restaurare Cazino Constanţa”. Contractul presupunea elaborarea proiectului tehnic (PT), a documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construire (DTAC), a detaliilor de execuţie, asistenţă tehnică pe durata executării lucrărilor din partea proiectantului şi execuţia lucrărilor aferente consolidării şi restaurării. Valoarea estimată a contractului era de 24.732.350 de lei, fără TVA, iar durata acestuia, de 24 de luni de la data emiterii ordinelor de începere a prestaţiilor.

▪ Lucrările de reabilitare urmau să dureze doi ani şi să fie finanţate de către Guvernul României. Dacă renovarea ar fi avut loc, în 2014, Cazinoul îşi deschidea iarăşi porţile cu o nouă înfăţişare. Dar…

▪ După instalarea Guvernului USL, proiectul a fost abandonat. MDRT a decis să transfere Cazinoul din Constanţa înapoi în administrarea Primăriei Constanţa, întrucât nu are fonduri pentru reabilitarea clădirii, iar termenul de începere a lucrărilor a fost depăşit.

▪ Radu Mazăre şi-a reiterat intenţia de a-l scoate la vânzare. În octombrie 2012, primarul Constanţei a anunţat că va organiza o licitaţie internaţională pentru vânzarea Cazinoului şi că o delegaţie de americani şi-a arătat intenţia de a-l cumpăra. Mazăre a mai spus că Primăria a alocat bani pentru o minimă conservare a obiectivului.

▪ La finele lunii noiembrie 2012, primarul Constanței a declarat însă că nu mai vrea să vândă clădirea unor investitori privați, ci vizează un parteneriat public-privat cu o companie interesată de reabilitarea monumentului și folosirea acestuia pentru jocurile de noroc.

Cât mai rezistă?

Specialiştii spun că este foarte rezistent şi că nu există pericolul să cadă. “Degradarea se face din punct de vedere al finisajelor, însă structura, pereţii, stâlpii, planşeele sunt foarte bune şi mai durează cel puţin 200 de ani de-acum încolo”, este de părere arhitectul Radu Ştefan Cornescu, citat de Cuget Liber.

Ce speranţe sunt pentru bătrânul Cazinou?

În noiembrie 2012, Radu Mazăre a spus că i-a venit ideea parteneriatului public-privat după o discuţie cu nişte investitori ruşi care ar fi dispuşi să renoveze Cazinoul, nu însă să-l şi cumpere. Aceştia şi-ar fi pus problema unde se vor caza jucătorii, fiind nevoie de un hotel de 5 stele.

Soluţia propusă de Mazăre: un pachet format din Cazinou şi un teren de circa două hectare (parcarea de la Poarta 1) pe care va fi construit hotelul. „Vom face o asociere, vom vedea exact formula şi modalitatea prin care vom selecta investitorul, fie el străin sau român. În şedinţa de consiliu din ianuarie sau februarie, voi prezenta proiectul de hotărâre”, a declarat Mazăre.

În mod paradoxal, la 102 ani de la inaugurare, aşa ruinat cum este, Cazinoul atrage încă sute şi poate chiar mii de turişti zilnic, în sezonul cald. Din păcate, nu atrage şi investitori serioşi. Pare un simbol condamnat la dispariţie. Timpul ne va arăta dacă se va salva şi dacă generaţiile viitoare îl vor putea vedea altfel decât în fotografii şi înregistrări video.

Reclame

Despre MIHAELA CRETU

Business journalist/Communication specialist
Acest articol a fost publicat în Administratie publica - institutii publice, Articole, Bunuri - retrocedari - exproprieri, Cultura, Curat murdar și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s