Munca suplimentară

Din modificările aduse Codului muncii prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003, atragem atenția, asupra prevederilor referitoare la munca suplimentară, cu menționarea elementelor de noutate aduse de actul normativ de modificare, în vigoare de la 30 aprilie 2011.
Muncă suplimentară – munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor referitoare la durata maximă a timpului de muncă și cu excepțiile pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii unde se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore, respectându-se condiția ca un timp de muncă de 12 ore să fie urmat de  o perioadă de repaus de 24 de ore. Compensarea muncii suplimentare: în urma modificării prevederilor în materie prin Legea nr.40/2011, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. În perioadele de reducere a activității, angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni. În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentară, acordat în aceste condiții, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.

Acest articol a fost publicat în Legislatia muncii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s